Prajirea cafelei : cine au fost precursorii ?

Descoperirea « prajirii cafelei »

Prajirea cafelei a fost descoperita intamplator.

In Yemen, doi calugari, Sciadli si Aydrus, se ocupau de recolta de cafea. Intr-o dupa-amiaza ploioasa, ei s-au intors cu boabele de cafea recoltate, complet udate de ploaie. Pentru a usca boabele, ei le–au pus pe un semineu, unde ardea un foc bun. Apoi, au plecat la rugaciune. Cand s-au intors, boabele erau mai mult decat uscate, erau prajite si aveau un miros foarte placut. Cei doi calugari, de fapt, tocmai descoperisera principiul „prajirii cafelei”...

Si apoi...

Pana la mijlocul secolului al saptesprezecelea nu a existat cafea cultivata in alta parte decat in Etiopia si mai ales in Yemen. Au existat cateva exceptii, deoarece cafeaua era consumata in afara Etiopiei, in Orientul Mijlociu si India.

Pentru a-si mentine monopolul si pentru a impiedica exportul de seminte sau de rasaduri, suveranii iemeniti luasera masuri severe: toate cerealele care paraseau porturile Marii Rosii trebuiau sa fie prajite sau sparte in prealabil, astfel ca sa nu poata germina si sa fie cultivate, daca cineva se gandea sa le planteze in alta parte.

Una dintre numeroasele legende despre cafea povesteste ca un pelerin indian, numit Baba Ud-Din, a fost primul care a rupt acest monopol, la inceputul secolului al saptesprezecelea, furand sapte boabe de cafea fertile din Mecca si apoi transplantandu-le la el acasa in Muntii Mysore.

In Europa, sunt olandezii care au plantat primii arbori de cafea in serele gradinii botanice din Amsterdam, pe la mijlocul secolului al saptesprezecelea.

Deja de la aceasta epoca, se confruntau cu aceleasi probleme ca si noi : monopolul, concurenta.....